Copiii si divortul

Divortul este o drama care afecteaza toata familia, dar mai ales pe copii
Copiii si divortul

Divortul este o drama care afecteaza toata familia, dar mai ales pe copii. Cum ar putea adultii sa îi protejeze pe cei mici de traumele psihice generate de separarea parintilor, ne spune psihologul Anca Neagu, presedintele ATCA. NU-I CHINUIŢI!Parintii care nu se mai înteleg si care sunt convinsi ca nu mai pot forma un cuplu ar trebui sa divorteze de dragul copiilor lor. "Mai mult va chinuiti copilul într-o familie în care exista permanent certuri, decât sa îl protejati", spune psihologul. În aceste conditii, cea mai buna solutie este separarea sau divortul. În general, parintii amâna sa faca acest pas, invocând motivul: "stam împreuna de dragul copiilor". "Nu e obligatoriu ca separarea parintilor sa lase sechele în ceea ce priveste dezvoltarea ulterioara a micutilor. Este important ca el sa fie pregatit pentru acest eveniment daca cei doi parinti au ajuns de comun acord la aceasta decizie. Cu cât ei vor amâna sa aduca la cunostinta copilului decizia cu pricina, cu atât le va fi mai greu. Parintii au o misiune dificila: sa faca acest anunt neplacut cu mult tact, adecvat cu vârsta copilului. "Nu va amagiti cu ideea ca sunt mici si nu-si dau seama. Inteligenta copiilor este absolut surprinzatoare", ne avertizeaza psihologul Anca Neagu. De asemenea, trebuie stiut ca, daca anuntul e facut brusc, micutilor le va fi mult mai greu sa accepte ca mama si tata nu mai locuiesc împreuna. Daca, dimpotriva, copilul este anuntat din vreme, el se va acomoda treptat cu noua realitate: tata nu mai e lânga mama în orice moment. MANIFESTĂRI DEOSEBITEFiecare copil primeste vestea divortului în mod diferit, în functie de vârsta, temperament etc. Astfel, copiii prescolari ar putea sa înregistreze unele regrese. Daca pâna în momentul divortului nu mai "udau patul si nici nu-si mai sugeau degetul", dupa nefericitul anunt este posibil ca aceste obiceiuri sa revina. Acestea sunt semne clare ale unei suferinte emotionale. Daca aceste manifestari persista si dupa separarea parintilor, psihologul va sfatuieste sa mergeti cu copilul la medicul pediatru sau chiar la un psihoterapeut. Copiii de vârsta scolara pot prezenta aproximativ aceleasi semne ca si prescolarii. Unii copii afiseaza o falsa stare de nepasare, desi, în realitate, ei ascund astfel o imensa tristete. Exista si copii care vor încerca sa se comporte "fara cusur", sperând ca în acest fel parintii vor ramâne împreuna. Unii copii pot manifesta comportamente pasiv-agresive: varsa aiurea diferite lichide, pierd obiecte, uita frecvent sa faca anumite lucruri...Adolescentul are, în general, o sensibilitate si un comportament propriu acestei etape. Aceste caracteristici se accentueaza în momentul în care el trebuie sa faca fata despartirii parintilor. Daca parintii unui adolescent divorteaza, situatia poate fi dramatica, avertizeaza psihologul. Adolescentul poate fugi de acasa, poate chiuli frecvent si chiar sa abandoneze scoala, poate avea probleme cu alcoolul, drogurile sau, mai grav, poate manifesta tendinte suicidale. În acest caz, misiunea parintilor este extrem de dificila. În primul rând, nu trebuie sa neglijeze aceste manifestari. Dimpotriva, trebuie analizate cu seriozitate. În al doilea rând, pâna la consultarea unui psiholog, parintii nu-l vor certa pe adolescent pentru excesele lui comportamentale. Daca adolescentul refuza sa discute cu parintii, atunci el va fi îndrumat sa discute cu un consilier scolar, cu un asistent social sau cu un psiholog. NU DAŢI VINA PE CEI MICI! Una dintre cele mai frecvente si mai grave greseli facute de parinti este sa arunce vina în ceea ce priveste esecul casniciei lor pe copii. Deseori, în momentele tensionate sau chiar în timpul certurilor, adultii îsi arunca unul altuia vorbe de genul: "Daca nu era asta mic... scapam mai de mult de tine" sau " A aparut copilul asta si ai început sa ma ignori". Este o greseala fatala, spune psihologul. Auzind aceste cuvinte, copilul îsi va imagina ca el este cauza tuturor relelor din casa si se va autoizola. Exista si copii care, în aceeasi situatie, tind sa atraga atentia asupra lor, facând tot felul de prostioare. De aceea, foarte important este sa spunem copilului ca nu el este cauza separarii. Anumite cuvinte si comportamente ajuta copilul sa se linisteasca, sa scape de neliniste, de gândurile de vinovatie. Adultii trebuie sa-i reaminteasca micutului ca ei sunt în continuare parintii lui si ca, desi nu vor mai forma un cuplu, amandoi îl vor iubi în continuare. Luati în calcul ca puterea exemplului poate fi de mare ajutor. De aceea, spuneti-i micutului ca exista si alti copii, poate chiar dintre cei pe care îi cunoaste, care traiesc si ei cu un singur parinte.Din nefericire, marile greseli pe care le comite un parinte au la baza tendinta de a-l "jigni" pe celalalt parinte care nu e în preajma. Evitati aceasta greseala, sustine presedintele ATCA, deoarece micutul va fi influentat de parintele cu care locuieste. Persistând în acest comportament, riscati ca micutul sa refuze sa-l mai vada pe parintele "blamat". Cea mai buna solutie este ca parintele care-l creste pe copil sa faca tot posibilul sa mentina relatii cordiale între el si celalalt parinte.CU TACTEste important ca anuntul divortului sa fie facut de ambii parinti, cu calm si cât mai pe întelesul copilului. Parintii trebuie sa evite cu orice chip ca acest moment sa fie unul tensionat, însotit de reprosuri etc. Dar nici nu e momentul pentru gesturi tandre, deoarece în acest fel, copilul se va simti de-a dreptul "zapacit". Copilul nu va mai întelege de ce, daca mama si tata se înteleg atât de bine, trebuie totusi sa se desparta.   Sfatul psihologuluiDragostea nu se cumpara, ne averizeaza psiholgul Anca Neagu. Multi adulti cred ca daca vor coplesi copiii lor cu jucarii, dulciuri sau hainute, îsi vor asigura iubirea lor. "Nu e deloc asa. Niciun fel de cadou nu-l va face pe micut sa-l iubeasca mai mult pe cel care i-l ofera". Pe de alta parte, nici lipsa totala a atentiilor din partea parintilor nu este indicata. În aceasta situatie, exista pericolul ca micutii sa se simta abandonati.

2010-02-09

Autor: